• Bani
  • probleme
  • puterea
  • veverita
  • semne de primavara
  • acord
  • a fost distrusa o tara
  • viata ca o scena
  • Romania pe "roti dintate"
  • blocaje
  • ochi
  • dragoste
  • asigurat_neasigurat
  • cand iubesti
  • curaj
  • zidurile_barierele
  • te poti simti singur ...

Eroul de la Tiganca, General de Brigada Gheorghe Niculescu

Generalul de brigadă Gheorghe Niculescu a participat la ambele războaie mondiale, devenind primul erou în funcţia de comandant de unitate, în luptele pentru eliberarea Basarabiei. S-a născut la 2 februarie 1894, în oraşul Ploieşti, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Grigore şi Zamfira Niculescu.

Din fragedă copilărie a manifestat dragoste de învăţătură. În Ploieşti a absolvit şcoala primară şi Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel”. După terminarea liceului, în anul 1913, tânărul Gheorghe Niculescu s-a înscris la Şcoala Militară de Ofiţeri Infanterie Bucureşti, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1916. În anul 1915 a făcut un stagiu la Regimentul 72 Infanterie Mizil. Comandantul regimentului, colonelul Nicolae Prassa, îl caracteriza: „Elevul plutonier Gheorghe Niculescu este mic de statură, dar rezistent la eforturi fizice, prezentabil, inteligent, cu o memorie ascuţită, foarte studios şi cu un spirit de observaţie de admirat”.

Absolvind şcoala militară la 1 iulie 1916, Gheorghe Niculescu a fost avansat la gradul de sublocotenent şi numit comandant de pluton în Regimentul 72 Infanterie Mizil. Tânărul ofiţer a participat la campaniile militare din anul 1916. Efectivele regimentului – care era subordonat Brigăzii 25 Infanterie din Buzău şi Diviziei 13 Infanterie din Ploieşti – s-au remarcat în luptele de pe Valea Oltului şi, în special, la Nucet şi Cornăţel. Gheorghe Niculescu a luptat cu foarte mult curaj, reuşind să captureze, împreună cu 15 subordonaţi, 45 de ostaşi inamici şi două mitraliere. A fost rănit la Cornăţel şi apoi spitalizat, pentru vindecare, în spitalele din Curtea de Argeş, Ploieşti şi Târgu Neamţ (după ocuparea Ploieştiului de către trupele germane, la 23 noiembrie 1916).

Avansat locotenent şi decorat cu ordinul „Steaua României”, cu spade, cu panglică de virtute militară, în grad de cavaler, s-a prezentat la Hârlău, unde se afla cartiruit, pentru refacere şi instruire, Regimentul 47/72 Infanterie (datorită marilor pierderi în oameni şi tehnică de luptă, fostul Regiment 47 Infanterie Ploieşti a fost contopit cu Regimentul 72 Infanterie Mizil). Ofiţerul, în calitate de comandant de companie din cadrul regimentului, s-a remarcat în luptele de la Nămoloasa şi, în mod deosebit, în subsectorul „Răzoare” (500 m vest Mărăşeşti), şi apoi la Muncelu (19-21 august 1917). Apoi a participat la luptele purtate în Basarabia pentru alungarea trupelor ucrainiene şi ruseşti peste Nistru (1918-1920).

La 23 martie 1920 ofiţerul a fost mutat în cadrul Regimentului 8 Vânători (infanterie), iar la data de 1 aprilie 1920 a fost avansat la gradul de căpitan. Timp de un an a îndeplinit funcţiile de adjutant al regimentului, comandant al Companiei Mitraliere, şef al Biroului Contrainformaţii şi şef al Serviciului de Aprovizionare al unităţii, fiind notat „foarte bine”. Remarcat de către şefii ierarhici pentru calităţile sale de instructor, căpitanul Niculescu a fost numit, în anul 1921, ofiţer instructor la Şcoala Militară de Subofiţeri Infanterie Braşov, comandată de colonelul Ignătescu, care-l nota: „Gheorghe Niculescu este un ofiţer pasionat de cariera militară, cu mult tact în munca de instrucţie şi educaţie a elevilor”. Atunci a realizat lucrările de specialitate: „Lupta soldatului în cadrul grupei” şi „Călăuza comandantului de pluton”.

În perioada 23 aprilie – 25 noiembrie 1922, căpitanul Gheorghe Niculescu a comandat Batalionul 2 din Regimentul 32 Infanterie „Mircea”, împărtăşind cadrelor mai tinere din experienţa sa. La sfârşitul lunii noiembrie 1922, ofiţerul a fost transferat la Şcoala Militară de Ofiţeri Rezervă Infanterie nr. 1 din Ploieşti, în care a lucrat până în anul 1930. Aici a îndeplinit funcţiile de comandant al Companiei 1-a Instrucţie, profesor la catedra de pregătire militară generală şi director de studii. În această perioadă a scris şi alte lucrări de specialitate, cele mai apreciate fiind „Compania în aplicaţiile tactice” şi „Acţiunile de luptă ale companiei în război”. În notările de serviciu din aceşti ani se remarcă aprecierile comandanţilor şcolii, coloneii Arghiropol şi Călinescu: „Ofiţer cu un intelect dezvoltat şi cu o judecată clară, cultură generală şi profesională dezvoltată, disciplinat şi ordonat, eminent ofiţer”.

Avansat la gradul de maior, în anul 1930, ofiţerul a fost mutat, timp de un an, în stagiu la Regimentul 7 Prahova şi a fost apreciat la finele activităţii „foarte bine”, cu caracterizarea: „ofiţerul dispune de o temeinică cultură generală şi militară”. Revenind în anul 1931 la Şcoala de Ofiţeri Rezervă nr. 1, a îndeplinit funcţiile de profesor (a predat cursul „Tactica Infanteriei”) şi director de studii.

În anii 1932-1937 ofiţerul a îndeplinit – în cadrul Regimentului 7 Infanterie Prahova şi în Şcoala de Ofiţeri Rezervă nr. 1 Ploieşti – funcţiile de comandant Batalion Instrucţie, şef al Biroului Mobilizare şi funcţia de profesor la catedra de specialitate. A condus personal aplicaţii cu trupe, fiind apreciat de către generalii aflaţi la comanda Diviziei 13 Infanterie şi la Corpul 5 Armată: Ionescu, Rizeanu, Grigorescu şi Popescu. Din notările de serviciu se desprind aprecierile: „Gheorghe Niculescu este un ofiţer cu o foarte bună pregătire psiho-pedagogică, militară şi cultură generală; a participat la toate aplicaţiile practice, fiind un remarcabil profesor”.

Calităţile evidenţiate de către şefii direcţi l-au propulsat pe locotenentul-colonel Gheorghe Niculescu (avansat la data de 24 ianuarie 1938) în cadrul Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mânăstirea Dealu. „Timp de doi ani, ofiţerul a fost un foarte bun profesor de Tactica Infanteriei şi Artileriei şi un neobosit ajutor al comandantului liceului”, arăta comandantul liceului, colonelul M. Iliescu.

Ţinând seama de elogioasele aprecieri făcute de către şefii direcţi, Gheorghe Niculescu a fost avansat la gradul de colonel, la data de 10 mai 1941, şi numit la comanda Regimentului 12 Dorobanţi „Cantemir” Bârlad. În ziua de 21 iunie 1941 comandanţii de unităţi, batalioane şi companii din sectorul Oancea – Rogojeni, subordonaţi Diviziei 21 Infanterie din Galaţi, au fost convocaţi la sediul marii unităţi, unde li s-a comunicat ordinul de începere a războiului, în noaptea de 21/22 iunie 1941. Toţi comandanţii au primit ordin să-şi pregătească ostaşii pentru acţiunea de eliberare a pământului românesc aflat între Prut şi Nistru şi răpit în mod samavolnic prin notele ultimative date de guvernul Uniunii Sovietice la datele de 26 şi 28 iunie 1940. Înapoindu-se la unităţi şi subunităţi, ofiţerii şi-au pregătit sufleteşte ostaşii pentru a duce la bun sfârşit misiunea primită. La ora 24oo ostaşii au ascultat la radio ordinul mareşalului Ion Antonescu: „Ostaşi! Războiul a început. Vă ordon: Treceţi Prutul!”

Colonelul Gheorghe Niculescu a plecat la luptă cu îndemnul şi hotărârea să-şi ducă regimentul la victorie. Până la data de 4 iulie 1941 efectivele Regimentului 12 Dorobanţi „Cantemir” Bârlad au rămas în apărare, iar la data de 5 iulie 1941 s-au deplasat la Fălciu, zonă în care Divizia de Gardă Bucureşti realizase un cap de pod peste Prut, la vest de satul Ţiganca din Basarabia.

În noaptea de 7/8 iulie efectivele Diviziei 21 Infanterie, din care făcea parte şi Regimentul 12 Dorobanţi „Cantemir”, au traversat Prutul. În timpul luptelor din ziua de 8 iulie pierderile regimentului au fost mari, dar incomparabile cu cele ale zilei următoare, când s-au înregistrat foarte mari pierderi în oameni şi tehnică de luptă. În ziua de 9 iulie, la ora 910, a fost rănit mortal comandantul Regimentului 12 „Cantemir”, colonelul Gheorghe Niculescu, care se afla în fruntea Batalionului nr. 2 pentru a cuceri cota 228, de pe Dealul Epureni/Cania-Ţiganca. În cele două zile de lupte, Regimentul 12 Dorobanţi „Cantemir” a pierdut 35% din efective, printre ei numărându-se comandantul unităţii şi comandanţii de companie: căpitanii Ioan Voicu şi Petru Marin şi locotenenţii Gheorghe Rizea şi Ioan Lazăr.

Luptele de la Ţiganca, Dealul Epureni şi Cania s-au încheiat la data de 13 iulie. Ca o recunoaştere a meritelor cadrelor din acest regiment, colonelul Gheorghe Niculescu şi căpitanul Ioan Voicu au fost decoraţi, post-mortem, cu ordinul „Mihai Viteazul”. De asemenea, Gheorghe Niculescu a fost avansat, post-mortem, la gradul de general de brigadă. Acesta a fost înmormântat la Ţiganca şi apoi exhumat, adus şi reînhumat în cimitirul Viişoara din Ploieşti. Numele său este trecut pe faţada Capelei din Cimitirul Viişoara.

În Muzeul Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza s-a amenajat o vitrină în care sunt expuse o placă funerară şi câteva dintre obiectele care au aparţinut generalului de brigadă Gheorghe Niculescu. Acestea au fost dăruite de către fiul eroului căzut pe Dealul Epureni-Cania-Ţiganca, colonelul în rezervă Victor Niculescu, care povesteşte că în iulie 1941 era elev într-o Şcoală militară din Sibiu şi efectua un stagiu practic la o unitate militară din Văleni de Munte, când a aflat din ştirile transmise la radio Bucureşti, că tatăl său a decedat în lupte.

Generalul de brigadă Gheorghe Niculescu a fost căsătorit cu Constantina Georgescu, cu care a avut trei băieţi: Victor-Grigore (născut în anul 1921, colonel inginer în retragere, veteran de război, decedat în anul 2008, în Bucureşti, înmormântat alături de tatăl său în Cimitirul Viişoara), Gheorghe (născut în anul 1929) şi Constantin (născut în anul 1934).

În decursul carierei militare, generalul Gheorghe Niculescu a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii militare: ordinul „Steaua României”, ordinul „Coroana României”, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, medalia „Victoria”, medalia „Răsplata Muncii în Învăţământ” (1931), „Medalia Comemorativă 1916-1919”, medalia „Semnul Onorific” pentru 25 ani serviţi în armată.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 19

Colonel (rtr) Constantin CHIPER

Tags: 

  • erou
  • Tiganca
  • general de brigada
  • Gheorghe Niculescu
Zircon - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.