• Bani
  • probleme
  • puterea
  • veverita
  • semne de primavara
  • acord
  • a fost distrusa o tara
  • viata ca o scena
  • Romania pe "roti dintate"
  • blocaje
  • ochi
  • dragoste
  • asigurat_neasigurat
  • cand iubesti
  • curaj
  • zidurile_barierele
  • te poti simti singur ...

TRIPLA SEMNIFICATIE A ZILEI DE 9 MAI

TRIPLA SEMNIFICATIE A ZILEI DE 9 MAI

In evolutia multimilenara a poporului roman, evenimentele de la 9 mai 1877 si 9 mai 1945, precum si Ziua Europei se Inscriu ca momente glorioase ale luptei romanilor pentru libertate, unitate si independenta. Sarbatorirea zilei de 9 mai este pentru poporul nostru un prilej de Indreptare a gandurilor pline de recunostinta catre generatiile de luptatori si eroi pentru dreptate sociala, libertate, unitate si independenta.

9 Mai 1877 - moment de cotitura In istoria poporului roman

Apararea independentei si a libertatii patriei a reprezentat din totdeauna o valoare suprema pentru poporul nostru. Pentru aceasta, Inaintasii nostri au purtat grele batalii Incepand din epoca veche, continuand cu epoca medie, moderna si contemporana, Impotriva navalitorilor straini, a regatelor si imperiilor vremii. Inaugurand epoca moderna, secolul revolutiilor (1784-1878) a descatusat energiile poporului roman, asigurand depasirea tuturor obstacolelor ridicate de cercurile ultraconservatoare externe. Inaintand pe calea deschisa de rascoalele si revolutiile din 1784, 1821, 1848-1849, natiunea romana a realizat, prin actul energic din ianuarie 1859, Unirea Moldovei cu Muntenia si a pus bazele statului sau modern, Romania, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Urmarind cu atentie ridicarea la lupta a popoarelor balcanice: Serbia, Muntenegru, Bosnia, Hertegovina si Bulgaria, Impotriva Imperiului Otoman, dorintele de revansa ale Rusiei tariste, reprezentanti ai guvernului Romaniei au avut o Intrevedere cu reprezentanti ai guvernului Rusiei tariste, la data de 29 septembrie / 11octombrie 1876, la Livadia In Crimeea. Partea romana a acceptat, In principiu, trecerea armatei ruse prin teritoriul Romaniei (pe baza unei conventii care s-a semnat In 1877) In cazul unui razboi ruso-turc.
Al doilea pas s-a facut la data de 4/16 aprilie 1877, prin semnarea la Bucuresti a Conventiei romano-ruse, prin care se accepta trecerea pe teritoriul Romaniei a armatei ruse spre Balcani. Cu acest prilej, Guvernul Rusiei se angaja sa apere integritatea teritoriala a tarii noastre si sa respecte drepturile si randuielele politice ale Statului Roman.
Guvernul Romaniei a declarat mobilizarea generala, la data de 6/18 aprilie 1877, aducand sub arme 120.000 de oameni, dintre care 58.700 faceau parte din armata de operativa. Conform Intelegerii, Trupele romane au ocupat pozitii de aparare pe Dunare. La data de 10/22 aprilie 1877 s-au Intrerupt relatiile diplomatice dintre Romania si Turcia. In ziua de 11/23 aprilie 1877, armata Rusiei a trecut frontiera Romaniei. In ziua de 12/24 aprilie 1877, Rusia a declarat razboi Turciei. Armata turca a ripostat la 21 aprilie / 3 mai, bombardand cu artileria orasul Braila, iar la 26 aprilie / 8 mai localitatile Calafat, Bechet, Oltenita si Calarasi. In aceeasi zi, artileria romana a raspuns bombardamentului turc bombardand fortareata Vidin.

In zilele de 28/29 aprilie - 10/11mai, Parlamentul Romaniei a adoptat o motiune prin care s-a declarat starea de razboi cu Imperiul Otoman. Dupa numeroase initiative economice, diplomatice si de aparare, menite a consolida statul modern, Sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor a proclamat la data de 9 mai 1877, printr-un act legitim de vointa si autodeterminare nationala, independenta de stat a Romaniei, de la care se Implinesc anul acesta 136 de ani. Ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, interpelat de deputatul Nicolae Merfe, a declarat In fata adunarii: „Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare…, suntem o natiune libera si independenta”. O interpelare asemanatoare a venit si de la Senat, In ziua de 10 mai din partea senatorului Alexandru Orascu, la care Mihail Kogalniceanu a dat un raspuns asemanator celui de la Camera: „Declaram dar, ca de aici Incolo ne asteptam la o viata independenta, la o viata de sine statatoare…”
Proclamarea independentei a fost salutata cu entuziasm de toti locuitorii tarii si de romanii din provinciile istorice aflate Inca sub dominatie straina. Adeziunea larga, de masa, la actul din 9 mai 1877, care Insemna realizarea unuia dintre idealurile fundamentale urmarite prin secole de Inaintasi, a stat la temelia sprijinului neprecupetit acordat de Intreaga noastra natiune ostirii romane, angajate In razboiul menit sa consacre independenta deplina a tarii. Din prima, pana In ultima zi a confruntarilor, populatia a contribuit masiv, prin ofrande In bani, alimente, obiecte de Imbracaminte, medicamente, furaje si alte bunuri, la Inzestrarea, echiparea si Intretinerea unitatilor operationale. Numerosi locuitori s-au oferit sa participe, ca voluntari, la marile batalii desfasurate In sudul Dunarii. Toate aceste aspecte au conferit, de la Inceput, razboiului din 1877-1878 un caracter popular si national, asigurand ostirii, pe langa sprijinul material, un Insufletitor suport moral.

Dupa insuccesele armatei ruse, In cele doua batalii de la Plevna, din datele de 8 si 18 iulie 1877, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusesti, a adresat o telegrama principelui Carol I, care se afla la Poiana Marele, judetul Dolj (la Cartierul General al Armatei Romane) cerandu-i cu insistenta sa treaca armata romana peste Dunare, In Bulgaria. La data de 19/31 iulie 1877, primele unitati ale armatei romane au trecut Dunarea si au luat In primire podul de vase de la Zimnicea-Sistov. In ziua de 10/22 august 1877, unitati ale armatei romane din Divizia a 4-a au primit “botezul focului” In fata Plevnei. La data de 27 august / 8 septembrie 1877, s-a desfasurat primul atac romanesc al Regimentului 13 Dorobanti Vaslui/Iasi, In directia redutei Grivita din sistemul de aparare a Plevnei, cucerindu-se o pozitie Intarita In fata redutei.
In ziua de 30 august / 11 septembrie 1877 (ziua onomastica al tarului Rusiei, Alexandru), s-a desfasurat a treia batalie de la Plevna, una din cele mai mari batalii ale razboiului. Dupa o eroica Inclestare, trupele romane au ocupat puternica reduta Grivita 1. Au cazut In lupta aproape 800 de soldati, In frunte cu bravii ofiteri, maiorul Gheorghe Sontu, capitan Valter Maracineanu si alti ofiteri.. Nereusindu-se sa se ocupe cetatea Plevna, s-a hotarat prelungirea asediului ei si scoaterea din lupta a cetatii Rahova In zilele de 7/19 noiembrie - 9/21 noiembrie 1877, remarcandu-se In lupte ostasii din Detasamentul Slaniceanu. Dintre ofiterii cazuti In lupte retinem pe maiorii C. Ene si Dimitrie Giurascu. In ziua de 28 noiembrie / 10 decembrie 1877, trupele romane au cucerit puternicele redute de la Opanez, obligand pe generalul Osman-pasa sa capituleze cu cei 45.000 de ostasi turci.
De la data de 1 decembrie 1877, trupele romane s-au Indreptat spre cetatea medievala Vidin, cucerind rand pe rand avanposturile sale Smardan, Tatargic, Inova, Novoselce, Belogradcic si apoi Vidinul. In ziua de 23 ianuarie / 4 februarie 1878 s-a semnat armistitiul In razboiul ruso-romano-turc. Tratatul de pace ruso-turc, din 19 februarie / 3 martie 1878, de la San Stefano, stipula recunoasterea independentei Romaniei, alaturi de cea a Serbiei si Muntenegrului si autonomia Bulgariei. Dobrogea era cedata Rusiei, care-si rezerva dreptul s-o schimbe „cu partea Basarabiei cedata Romaniei prin Tratatul de pace de la Paris la 1856, dupa razboiul rus si coalitia europeana din 1853-1856”. In perioada 1 iunie / 1 iulie 1878 s-a desfasurat Congresul international de la Berlin: s-a recunoscut independenta de stat a Romaniei si drepturile ei asupra Dobrogei, teritoriu stravechi romanesc, iar judetele Bolgrad, Cahul si Ismail din sudul Basarabiei (retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 1856) au fost Incorporate din nou In Imperiul tarist.
Armata Romana a pierdut pe teritoriul Bulgariei 10.000 de oameni, care au semnat cu viata lor actul independentei de stat a Romaniei. In ziua de 8/20 octombrie 1878, armata romana victorioasa si-a facut intrarea triumfala In Bucuresti pe Podul Mogosoaiei, care de atunci poarta numele de Calea Victoriei. In formatia de defilare s-au aflat si ostasii prahoveni din Batalionul 2 Vanatori (Infanterie), Regimentul 7 Dorobanti Prahova/Dambovita si Regimentul 4 Calarasi.
Moment de cotitura In istoria poporului roman, proclamarea independentei, consacrata pe campurile de batalie si apoi recunoscuta pe plan international a deschis perspective favorabile dezvoltarii In ritm sustinut a societatii romanesti. Cucerirea independentei a pregatit conditiile pentru reIntregirea tarii, prin marele act istoric al Marii Uniri din anul 1918.

9 mai 1945 - Incheierea celui de al doilea razboi mondial In Europa

Catre sfarsitul primei decade a lunii mai 1945, sutelor de mii de combatanti din armatele participante la batalia pentru Infrangerea fascismului german, aflati In primele linii In Podisul Boemiei, pe Elba, In zonele Linz sau Graz, din zonele muntoase ale Austriei, le-a fost dat, In sfarsit, sa traiasca momente Inaltatoare prin linistea lor brusca, iesita parca din obisnuinta omeneasca. In noaptea de 8 spre 9 mai, la ora 2:00, In cartierul berlinez Karlshorst, capeteniile celui de-al treilea Reich au semnat actul capitularii neconditionate In fata reprezentantilor principalelor puteri aliate. In mod oficial, cel de-al doilea razboi mondial In Europa luase sfarsit prin stralucita victorie a Natiunilor Unite asupra Germaniei naziste. Pe cea mai mare parte a frontului au amutit tunurile si mitralierele, Incetand exploziile infernale. Doar In sectoarele In care actionau trupele sovietice si romane, In Podisul Boemiei, luptele au mai durat cateva zile, pana la 12 mai, datorita refuzului de a depune armele, de catre o gruparea germana din aceasta zona.

Marea victorie asupra fascismului din mai 1945, a gasit armata romana In prima linie, alaturi de celelalte forte ale coalitiei antihitleriste. Prin mobilizarea Intregului sau potential material si uman, prin jertfele date pe campurile de lupta, poporul roman si-a Inscris numele la loc de cinste, In cronica razboiului, el aducandu-si o contributie de pret la salvarea civilizatiei umane, grav amenintate de puterea nazista. Prin mutarea, aproape instantanee, cu cateva sute de kilometri a frontului pana catre granitele Bulgariei, Iugoslaviei si Ungariei, Inaltul Comandament al Wehrmachtului s-a vazut nevoit sa abandoneze spatiul balcanic, Germania fiind amenintata direct si dinspre sud-est. Ostasii romani s-au batut apoi cu Indarjire, In cooperare cu trupele sovietice din compunerea Fronturilor 2 si 3 Ucrainean, pentru desavarsirea eliberarii teritoriului national de sub ocupatia horthysto-hitlerista si mai departe pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei, pana la victoria finala. Suma totala a efectivelor romane participante In luptele pentru Infrangerea fascismului a depasit 540.000 de oameni, iar tributul de sange platit de cele doua armate romane (Armata 1-a si Armata 4-a), care s-au gasit aproape tot timpul In ofensiva, marind de regula pierderile, s-a ridicat la aproape 170.000 de morti, raniti si disparuti. Ostasii nostri s-au batut cu trupele hitleriste si horthyste timp de 260 de zile (din august 1944 si pana In mai 1945), au luat pieptis 20 de masive muntoase mai importante, au fortat 12 cursuri de ape, au eliberat mai mult de 8717 localitati si alte puncte populate din Romania, Ungaria, Cehoslovacia si Austria, dintre care 53 orase. Trupele romane combatante au distrus sau capturat Insemnate cantitati de munitii, armament, tehnica de lupta, au capturat 120.000 de prizonieri si circa 20.000 de militari ucisi In lupta. In total, Armata romana a scos din lupta valoarea a 14 divizii germane si ungare, din acea vreme. Faptele de arme, de cutezanta, eroism si pricepere ostaseasca savarsite de militarii romani pe frontul antihitlerist au fost evidentiate In numeroasele ordine de zi pe care le-au dat ministrul de razboi, comandantii de armate, de corpuri de armata si de divizii In timpul razboiului.

Demn de subliniat este si faptul ca, participarea Romaniei la Infrangerea inamicului s-a sprijinit exclusiv pe resursele economice si financiare ale tarii noastre, fapt aproape singular In randurile statelor mijlocii si mici, componente ale coalitiei antihitleriste. Intreaga armata romana, care a actionat pe frontul antifascist a fost Inzestrata si aprovizionata prin eforturile poporului roman, cheltuielile economico-financiare ale statului roman In perioada razboiului antihitlerist trecand cu mult peste un miliard de dolari (valuta a anului 1938).

Actiunea militara a Romaniei desfasurata In cadrul coalitiei antihitleriste a adus si importante beneficii strategice si operativ tactice, grabind victoria asupra armatei naziste. Comparativ cu aportul altor state ale Natiunilor Unite participante la razboi, contributia Romaniei la obtinerea marii biruinte de la 9 mai 1945 se situeaza la un loc de frunte, pe care l-au definit ca atare personalitati politice si militare din tarile aliate.
Cu toate acestea, statutul international al Romaniei la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a fost fixat practic (nedrept), prin asa-zisa Conventie de armistitiu semnata la Moscova la 12 septembrie 1944 si „Intelegerile” convenite In capitala sovietica, In octombrie acelasi an, Intre I. V. Stalin si W. Churchill privind delimitarea sferelor de influenta In Europa centrala, de est si de sud. La Paris, In pofida aportului ei considerabil – militar, economic si uman – la marea victorie aliata din mai 1945, Romania a fost tratata ca un stat Invins, clauzele teritoriale, politice, economice si militare fiind oneroase. Tratatul de pace cu Romania, semnat la 10 februarie 1947, nu a recunoscut cobeligeranta tarii noastre din anii 1944-1945, fapt ce a constituit o mare nedreptate savarsita fata de poporul roman. Omagierea ostasilor care si-au dat viata pentru Infrangerea fascismului, trezeste cele mai alese sentimente In randurile ostirii si a populatiei civile, care iarta, dar nu uita jertfele bunicilor si parintilor nostri pentru apararea pamantului stramosesc.

9 mai - Ziua Europei

Dupa Incheierea celui de al doilea razboi mondial o seama de personalitati ale vietii politice europene au fost preocupate de crearea unor institutii pentru apararea pacii si prevenirea unor noi razboaie. In anul 1950, din initiativa lui Jean Monett si a lui Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Frantei, s-au pus bazele colaborarii cu cancelarul Germaniei, Konrad Adenauer, In spiritul Intelegerii si al bunei colaborari Intre Franta si Germania si cu celelalte popoare europene.
Anul 1957 a constituit alt punct de referinta pentru colaborarea politica, economica si culturala Intre Franta, Germania, Italia, Belgia si Luxemburg, In baza Intelegerii de la Bruxelles. In anul 1968 numarul statelor membre ale Uniunii Europene au crescut la 15, iar In anul 2004 la 25 state, conform summit-ului de la Mastrich.
Romania a aderat la principiile Uniunii Europene In anul 1995, iar la 25 aprilie 2005 statele membre i-au confirmat adeziunea, fiind primita, Impreuna cu Bulgaria, In ianuarie 2007, In Uniunea Europeana, numarul statelor Uniunii Europene crescand la 27.

col. (rtr.) Constantin CHIPER

Tags: 

  • 9 Mai
  • ziua
  • independentei
  • europei
  • victoriei
Zircon - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.